15 ianuarie, Ziua Culturii Naţionale Române

Cultura nationala romaneasca isi are radacinile pe pamintul romanesc numit de papa Paul „gradina maicii domnului” si izvoraste din negura veacurilor indepartate  care si-au depanat firul evenimentelor pe pamintul romanesc.

La fel cum vinul bun devine cu trecerea timpului si mai bun, la fel si cultura romaneasca,  a  avut timp sa ajunga la o cristalizare in forme minunate cum sint, limba romana , mama tuturor limbilor romanice din Europa, apoi muzica populara romaneasca, portul, traditiile si obiceiurile traditionale ale neamului romanesc, care dainuiesc si astazi datorita celor care isi fac o profesiune de credinta sa propage si sa sprijine  tezaurul de cultura al poporului romanesc.

In anul 2010, ziua de 15 ianuarie a fost aleasa drept Ziua Culturii Nationale Romanesti, in semn de omagiu pentru poetul nostru Mihai EMINESCU, care,  pe 15 ianuarie 1850 la Botosani.

Republica Moldova a ales de asemenea data de 15 ianuarie, data nasterii poetului Mihai EMINESCU, ca zi a Culturii Nationale.

De ce a fost aleasă ziua lui Eminescu drept zi a Culturii Naţionale?

Deoarece el a fost poetul in care limba romana şi-a găsit cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, urmind ca de la Eminescu mai departe, ea sa constituie punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veşmântului cugetării româneşti.

Poate pentru că El e cel care a spus că teiul e sfânt.

El e cel care, oricâte desnădejdi ne-ar încerca ne dă temeiuri ca totuşi să nu desnădăjduim (Geo Bogza).

Poate pentru că reprezintă omul deplin al culturii româneşti (Constantin Noica).

A fost poet, prozator, dramaturg şi jurnalist, socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Avea o bună educaţie filosofică, opera sa poetică fiind influenţată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant şi de teoriile lui Hegel.

 

A fost activ în societatea Junimea şi a lucrat ca redactor la Timpul. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinţa din 25 ianuarie 1902. A murit la 15 iunie 1889, la 39 de ani, la Bucureşti, iar la 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

 

În cartea dedicată vieţii lui Mihai Eminescu, George Călinescu a scris: Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.

Primul care a intuit marele efect modelator al creaţiei eminesciene a fost Titu Maiorescu: „Eminescu a făcut ca toată poezia acestui secol să evolueze sub auspiciile geniului său, iar forma înfăptuită de el a limbii naţionale să devină punctul de plecare pentru întreaga dezvoltare ulterioară a veşmântului şi cugetării româneşti”.

 

Eminescu a fost o personalitate copleşitoare, care i-a impresionat pe contemporani prin inteligenţă, memorie, curiozitate intelectuală, cultura de nivel european, bogăţia şi farmecul limbajului. Din acest motiv putem spune că fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci”(Tudor Vianu).

Alături de Eminescu, literatura română a strălucit prin alţi doi mari clasici:

Ion Creangă şi Ion Luca Caragiale.
Născut la 1 martie 1837, la Humuleşti, Creangă a fost recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi povestirilor sale, dar mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie, care i-a stabilit reputaţia de mare prozator. Exprimarea frazei, scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea naraţiunii şi sinceritatea cu care povesteşte cele mai intime detalii ale vieţii lui de copil fac din opera lui Creangă una dintre cele mai însemnate ale literaturii române. Creangă a murit la 31 decembrie 1889, la Iaşi.

 

Ion Luca Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852, în satul Haimanale (astăzi I.L. Caragiale), judeţul Dâmboviţa. Dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist, este considerat cel mai mare dramaturg român, prin faptul că a reflectat cel mai bine realităţile, limbajul şi comportamentul românilor. Opera sa i-a influenţat pe alţi dramaturgi, între care Eugen Ionesco. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române. A murit la 9/22 iunie 1912, la Berlin.

 

Cultura noastră se mândreşte şi cu nume mari ale sculpturii. Cel mai renumit sculptor român, Constantin Brâncuşi, s-a născut la 19 februarie/2 martie 1876, la Hobiţa, judeţul Gorj. În 1904 a plecat pe jos spre Paris, cu popasuri la Budapesta şi Viena. S-a stabilit o vreme la Munchen, unde a frecventat cursurile Academiei regale de belle arte. Anul 1915 a marcat o premieră în cariera lui Brâncuşi, primele lucrări în lemn: “Cariatide”, “Fiul risipitor”, “Noul născut”. În 1916 a realizat prima “Coloană a Sărutului” (folosită apoi ca motiv sculptural pe stâlpii “Porţii Sărutului”). La 11 februarie 1935 Constantin Brâncuşi a acceptat propunerea Ligii naţionale a femeilor din judeţul Gorj de a înălţa la Târgu Jiu o “Coloană” în cinstea eroilor căzuţi în Primul Război Mondial şi a început să lucreze la proiectele monumentului din Târgu Jiu.
Pentru a alege piatră pentru “Poarta Sărutului”, în 1937 a mers la carierele de la Pietroasa, Banpotoc, Baciu, Ruschiţa. În octombrie a lucrat la finisarea ansamblului din Târgu-Jiu, iar anul următor, la 20 august, a terminat lucrările “Coloanei fără sfârşit şi au fost aşezate “Masa tăcerii” şi scaunele în parcul de la Târgu Jiu. A murit la 16 martie 1957.

 

Un alt nume mare al sculpturii române este Ion Irimescu, născut la 27 februarie 1903, în comuna Preoteşti, profesor şi membru al Academiei Române. A murit la 28 octombrie 2005, la Fălticeni.
Muzica românească a ajuns pe meridianele lumii atât prin compozitori de seamă, cât şi prin artişti, dirijori, instrumentişti.

O prima floare a muzicii romanesti a fost Ciprian PORUMBESCU compozitorul celebrei „Balade” si a operetei Crai nou, cel care, in bolnav, in ultimii ani de viata, in Italia spunea „ Voi cânta Doina, să o audă şi Mediterana şi să o ducă oceanului şi să ştie şi antipozii noştri de dincolo că numai un cântec e coborât din cer şi acela e Doina…»

 

Dupa el, cel mai important muzician român, George Enescu, s-a născut la 19 august 1881, la Liveni-Vârnav, judeţul Botoşani. Compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor, este cunoscut în lume prin celebra Rapsodie română nr. 1 în La major, Op. 11 (1901), dar şi prin Suitele orchestrale (cea mai cunoscută fiind Săteasca), cele trei Simfonii, opera Oedip. A murit la 4 mai 1955, la Paris (Franţa).

 

Un alt nume mare este cel al dirijorului şi compozitorului Sergiu Celibidache. Născut la 28 iunie 1912, la Roman, judeţul Neamţ, membru de onoare al Academiei Române, a fost recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum şi al impresioniştilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor. A murit la 14 august 1996, la La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, Franţa.

 

Celebrul violonist Ion Voicu, fost elev al lui George Enescu, s-a născut la 8 octombrie 1923, la Bucureşti. În anul 1946, Yehudi Menuhin a organizat la Bucureşti un concurs muzical, iar Ion Voicu a obţinut primul loc. A fost primul violonist român care a cântat la o vioară Stradivarius, care a fost achiziţionată de statul român, în 29 august 1956, de la firma Henry Werro, la preţul de 80.000 de franci elveţieni. A murit la 24 februarie 1997.

 

Soprana Angela Gheorghiu, una dintre cele mai renumite cântăreţe de operă din lume, s-a născut la 7 septembrie 1965, la Adjud, judeţul Vrancea. A cântat pentru prima oară în străinătate la Basel, în Elixirul dragostei de Gaetano Donizetti. A cântat apoi, în 1992, la Royal Opera House din Londra în rolul Zerlina, din Don Giovanni, urmat de rolul Mimi din Boema de Giacomo Puccini, apoi în Adina la Opera de Stat din Viena şi la Opera din Hamburg. În 1993 a cântat prima oară la Metropolitan Opera, în Boema. La Royal Opera House (Covent Garden) a triumfat în mult aplaudata Traviata, în 1994. Vocea ei este considerată de critica internaţională drept o combinaţie între vocile Mariei Callas şi Renatei Tebaldi.

 

Pictorul Nicolae Grigorescu, născut la 15 mai 1838, în Pitaru, judeţul Dâmboviţa, este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu şi Ştefan Luchian. Grigorescu a devenit un simbol pentru tinerele generaţii de artişti care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice şi să aducă la lumină valorile spiritualităţii româneşti. Într-un moment decisiv pentru constituirea culturii României moderne, când în poezie se afirma geniul lui Eminescu, Grigorescu a realizat o spectaculoasă înnoire a limbajului plastic. Influenţa covârşitoare pe care a avut-o asupra contemporanilor lui a marcat şi evoluţia generaţiei ce i-a urmat. A murit la 21 iulie 1907, la Câmpina.

 

Theodor Aman, pictor şi grafician, pedagog, academician român, întemeietor al primelor şcoli româneşti de arte frumoase de la Iaşi şi Bucureşti, s-a născut la 20 martie 1831, la Câmpulung-Muscel. Noutatea pânzelor sale ţine de încercările de luminare a paletei, de surprindere a instantaneului, ce amintesc de experienţele unor artişti francezi care pictau în aer liber, la Barbizon, în împrejurimile Parisului, unde s-au pus bazele impresionismului. A excelat în creaţiile de inspiraţie istorică. A murit la 19 august 1891, la Bucureşti.

 

Unul dintre reprezentanţii de seamă ai picturii contemporane este Ştefan Câlţia. Născut la 15 mai 1942, la Braşov, a absolvit Institutul de Arte Plastice din Bucureşti ca şef de promoţie la clasa lui Corneliu Baba. Operele sale au fost expuse în Norvegia, Elveţia, Danemarca. Picturile sale au fost achiziţionate de Muzeul de Artă Contemporană din Oslo, Norvegia, Muzeul de artă fantastică de la Gruyere, Elveţia, precum şi de Muzeul Naţional de Artă, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Muzeul Brukenthal din Sibiu.

 

Teatrul şi filmul din ţara noastră au fost cunoscute la nivel internaţional prin actori şi regizori de marcă şi prin creaţiile acestora.

O figură emblematică în teatrul şi filmul românesc este maestrul Radu Beligan. Seniorul teatrului românesc reprezintă nu doar un monument de talent, ci şi un artist unic – prin glasul său inconfundabil, prin dragostea şi plăcerea cu care urcă pe scenă şi cu care joacă de 75 de ani, prin averea de roluri în teatru şi film pe care a adunat-o de-a lungul unei cariere impresionante. Născut la 14 decembrie 1918, la Galbeni, în apropiere de oraşul Roman, a studiat la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică, unde a avut-o profesoară pe Lucia Sturdza Bulandra. De-a lungul carierei a jucat pe scenele celor mai mari teatre bucureştene, fiind cel care a înfiinţat Teatrul de Comedie, al cărui director a fost timp de opt ani (1961-1969). De-a lungul carierei, a realizat peste 80 de roluri în teatru şi 30 în filme. Este primul actor român căruia i s-a acordat Ordinul Naţional al Legiunii de Onoare franceze în grad de Ofiţer. La 15 decembrie 2013 maestrul Radu Beligan a primit titlul de cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru, din partea Guinness World Records.

 

Unul dintre cei mai mari regizori români a fost Liviu Ciulei, sub a cărui conducere Teatrul Bulandra devenise cea mai importantă instituţie teatrală a vremii, nu doar în România, acolo lucrând practic în acelaşi timp, marii regizori de teatru David Esrig, Lucian Pintilie şi Radu Penciulescu. Născut la 7 iulie 1923, la Bucureşti, Ciulei a fost nu doar regizor, ci şi actor, scenograf, arhitect şi profesor. A părăsit România în anul 1980 şi a lucrat în multe ţări din Europa, precum şi în Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia. A fost director artistic al teatrului Tyrone Guthrie din Minneapolis, Minnesota (Statele Unite), iar din 1986, profesor de teatru la Columbia University şi New York University în New York City. A murit la 25 octombrie 2011, la München, Germania.

 

Şcoala de arhitectură românească a devenit celebră în lume prin nume ca Ion Mincu sau Petre Antonescu.

 

Născut la 20 decembrie 1852, la Focşani, Ion Mincu a fost promotor al unui stil românesc în arhitectură, cunoscută şi ca arhitectură neo-românească, integrând în operele sale specificul arhitecturii tradiţionale din România. Exemple în acest sens sunt Casa Lahovari (1886), Casa Doina (1882-1892), Şcoala Centrală de fete din Bucureşti (1890), Casa Monteoru – sediul Uniunii Scriitorilor (1887-1888), Casa Vernescu (1887-1889). A murit la 6 decembrie 1912, la Bucureşti.

 

Petre Antonescu, născut la 29 iunie 1873, la Râmnicu Sărat, a fost arhitect, pedagog, planificator urban, restaurator de monumente istorice şi academician român, care s-a impus printre personalităţile de frunte ale şcolii de arhitectură românească. În 1945 a fost ales membru titular al Academiei Române. Printre lucrările sale cele mai reprezentative se numără fosta clădire a Primăriei Municipiului Bucureşti (1906-1910), fosta clădire a Băncii de Investiţii din Bucureşti (1915-1923), Arcul de Triumf, monument închinat Unirii Tuturor Românilor din 1918, inaugurat la 1 decembrie 1936. A murit la 22 aprilie 1965, la Bucureşti.

 

Toate aceste nume, alaturi de multi altii, care au dus faima culturii noastre în lume, constituie motive de mândrie pentru orice român. Fie că sunt din literatură, din muzică, din teatru sau film, din sculptură, pictură ori arhitectură, au marele merit de a fi dus Cultura Naţională mai departe de graniţele ţării şi îi sărbătorim pe toţi la 15 ianuarie, în fiecare an.

AGERPRES/(Documentare – Marina Bădulescu, editor: Antonia Niţă)